După o întrevedere tensionată cu premierul desemnat Eugen Tomac, Kelemen Hunor, figura enigmatică a politicii românești, a declarat cu o sinceritate tăioasă: „Avem nevoie de argumente, fiindcă nu suntem masochiști politici”. Declarația a stârnit confuzie în rândul analiștilor, mulți întrebându-se dacă nu cumva domnul Hunor a confundat politica românească post-decembristă cu o ședință BDSM, unde consensul nu este obținut prin argumente, ci prin negocieri de tip 'ce mai suferim azi?'.
Surse din interiorul UDMR au confirmat, sub protecția anonimatului, că „domnul președinte s-a săturat să participe la guverne unde nu înțelege de ce i se cere să voteze chestii dubioase. El vrea un plan, o strategie, ceva care să-i justifice calvarul”. Un purtător de cuvânt fictiv al UDMR a adăugat că „Este ca și cum ai merge la dentist și te-ai aștepta măcar la o anestezie, nu să înceapă direct cu bormașina pe nerv, fără explicații prealabile. Am mai fost în coaliții, știm cum e, dar măcar știam de ce ne doare”.
Replica domnului Tomac nu a întârziat să apară. „Domnul Hunor confundă masochismul politic cu responsabilitatea civică. Dacă nu vă place să vă doară, poate că PSD-ul e mai pe placul dumneavoastră, noi suntem mai spre 'dă-ne o palmă și spune-ne că e pentru țară!'”, a declarat acesta, evident iritat de pretențiile de logică și coerență din partea partenerilor de negocieri. Se pare că pentru a face parte din noul guvern, UDMR va trebui să învețe nu doar să sufere în tăcere, ci și să găsească singură rostul acestei suferințe. O sarcină demnă de un masochist politic cu experiență.
