După amicalul tensionat cu Georgia, încheiat cu un scor misterios pe care nimeni nu l-a reținut, Gheorghe Hagi, Selecționerul cu Pălărie și Fular de Căpitan (chiar dacă nu mai e căpitan), a făcut o declarație ce a uimit pe toată lumea prin profunzimea ei existențialistă. „Per ansamblu sunt mulțumit. Sunt fericit că sunt la echipa națională”, a declarat Regele, adăugând, într-o șoaptă abia perceptibilă, „măcar nu trebuie să stau acasă să mă uit la Știrile ProTV”. Această revelație a stârnit un val de înțelegere tacită printre jurnaliștii prezenți, mulți dintre ei oftând resemnați.
Analiza post-meci, în stilul inconfundabil al lui Hagi, a continuat cu o serie de metafore despre viață și fotbal, greu de deslușit pentru urechea unui muritor de rând. Un analist sportiv, care a cerut să-i fie păstrat anonimatul pentru a nu-și compromite cariera, a declarat: 'Cred că Hagi încearcă să ne spună că e mai bine să fii 'la muncă', chiar și când 'munca' înseamnă să vezi cum ai tăi dau pase greșite, decât să fii spectator la spectacolul absurd al televiziunilor românești. E o formă de escapism pură, aproape zen'.
Declarația a rezonat și în Parlament. Un deputat PSD, surprins în timpul unei ședințe de pescuit la crap în Delta Văcărești, a comentat: 'Îl înțeleg perfect pe dom' Hagi. Și noi, când mergem la Bruxelles, suntem fericiți, că scăpăm de discuțiile interminabile despre autostrăzi inexistente și pensii speciale. Echipa națională e un fel de Schengen al sufletului românesc, o oază de normalitate, chiar și când nu batem pe nimeni'. Sociologii avertizează că această tendință de 'fericire prin evaziune' ar putea deveni noua normă în România, unde realitatea e mai greu de digerat decât o șaorma cu de toate, la ora trei dimineața.
